Multe dintre riscurile fiscale la care sunt expuși nomazii digitali pot fi prevenite prin înțelegerea legislației și luarea deciziilor informate.
Acest ghid se adresează persoanelor care lucrează remote din mai multe țări, inclusiv PFA-urilor, fondatorilor de SRL, angajaților remote și freelancerilor.
Află care sunt principalele riscuri fiscale pentru nomazii digitali și ce pot face aceștia pentru a le preveni.
Ce este un nomad digital? Încadrarea legală
Conform Legii 22/2022, nomadul digital este un cetățean străin care lucrează remote prin tehnologia informației și comunicațiilor pentru o companie din afara României, în calitate de angajat sau deținător al acelei companii. Această lege a introdus și viza de nomad digital în România.
O persoană care lucrează remote internațional poate fi încadrată fiscal ca:
- Persoană fizică nerezidentă, dacă stă mai puțin de 183 de zile în România și nu îndeplinește alte criterii de rezidență;
- Persoană fizică rezidentă, dacă depășește 183 de zile sau România este centrul intereselor sale vitale;
- PFA cu activitate independentă;
- Fondator sau administrator de SRL înregistrat în România.
Regimul fiscal special pentru nomazii digitali a fost completat ulterior prin Legea 69/2023. Potrivit acestei legi, scutirile de taxe se aplică în anumite condiții pentru persoanele fizice nerezidente cu statut de nomad digital și prezență în România care nu depășește 183 de zile în intervalul legal relevant.
Cum se stabilește rezidența fiscală
Rezidența fiscală se stabilește prin îndeplinirea anumitor criterii precum numărul de zile petrecute în România, domiciliul și centrul intereselor vitale.
Aceasta determină în ce stat poți avea obligații fiscale pentru veniturile tale.
În funcție de numărul de zile petrecute în România
Prezența timp de 183 de zile în România în cadrul unui an calendaristic poate declanșa analiza rezidenței fiscale.
În funcție de situație și de veniturile generate în acea perioadă, poți datora impozit și contribuții sociale conform legislației în vigoare.
Conform centrului intereselor vitale
Centrul intereselor vitale este locul în care persoana fizică are legăturile personale și economice principale. Pentru stabilirea acestui criteriu, autoritățile pot lua în considerare:
- Locuința permanentă (proprietate sau chirie pe termen lung);
- Locul unde sunt generate veniturile principale și unde sunt înregistrate conturile bancare;
- Familia și relațiile sociale;
- Apartenența de instituții sociale, medicale sau culturale.
Atenție: Domiciliul stabil sau centrul intereselor vitale în România poate influența rezidența fiscală chiar dacă nu ai stat 183 de zile în țară.
Cum declari rezidența fiscală?
Poți depune online în SPV documentul prin care declari oficial rezidența fiscală.
Autentificarea în SPV se poate face cu semnătură electronică calificată, în condițiile acceptate de platformă. Este important să respecți termenul de depunere pentru a reduce riscul de a primi amenzi în cazul unui control.
Când poți ajunge să plătești taxe în două țări (dubla impunere)?
Dubla impunere apare când două state revendică simultan dreptul de a impozita același venit.
Pentru a preveni această situație, există convențiile de evitare a dublei impuneri (DTA, sau Double Tax Agreement). Acestea sunt tratate bilaterale prin care statele stabilesc cine are dreptul de a impozita venitul.
Convențiile DTA funcționează în două moduri:
- Prin metoda scutirii, statul de rezidență nu impozitează venitul deja impozitat în statul sursă. Scutirea poate fi totală sau progresivă, dacă persoana generează și alte tipuri de venituri în țară;
- Prin metoda creditului fiscal, statul de rezidență impozitează venitul, dar scade suma plătită în statul sursă, unde s-au generat veniturile.
Atenție! Convenția DTA trebuie invocată activ, folosind certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF. Fără certificatul de rezidență fiscală, statul în care lucrezi poate reține impozite la cote standard.
De asemenea, asigură-te că declari veniturile la ANAF pentru a beneficia de scutiri de impozit.
Sediul permanent: Riscuri fiscale adesea ignorate de companii
Sediul permanent este locul în care o persoană fizică sau întreprindere își desfășoară parțial sau total activitatea.
În funcție de sediul permanent, se pot calcula impozite în țările din care un nomad digital produce venituri.
Riscul pentru companiile cu angajați remote
Prin actualizarea OCDE din 2025, dacă un angajat lucrează cel puțin 50% din timp dintr-o altă țară pe o perioadă de 12 luni, compania care îl angajează riscă să fie nevoită să se înregistreze fiscal în acea țară.
Stabilirea sediului permanent în acest caz depinde și de alți factori precum:
- Caracterul fix al locului;
- Motivul comercial al prezenței;
- Activitatea prestată.
Riscul pentru fondatorii SRL-urilor românești
Dacă deciziile principale ale unui SRL românesc se iau constant dintr-o altă țară, poate apărea riscul ca statul respectiv să revendice rezidența corporativă a SRL-ului, conform conceptului de „place of effective management”.
Într-un astfel de caz, SRL-ul respectiv ar putea fi impozabil în acea țară, nu în România.
Revendicarea rezidenței corporative se aplică în funcție de:
- Locul în care se aprobă investițiile
- Unde sunt semnate contractele
- De unde se alocă resursele.
Riscul pentru PFA
PFA-urile care prestează servicii în mod regulat dintr-un stat străin riscă să fie impozabile în acel stat, conform conceptului de „fixed base”, folosit pentru activități independente.
De exemplu, un PFA românesc care prestează servicii în mod regulat din Spania ar trebui să verifice dacă venitul poate fi impozitat și de statul spaniol.
Cum poți reduce riscurile legate de sediul permanent
- Evită luarea deciziilor strategice ale firmei exclusiv dintr-un alt stat;
- Păstrează contractele care arată clar că deciziile de management se iau în statul în care plătești deja impozit;
- Evită semnarea contractelor sau negocierea în numele companiei din locații externe;
- Nu crea aparența unei activități economice stabile și continue într-o singură țară;
- Separă activitatea personală de prezența fiscală a companiei;
- Păstrează dovezi că șederea are caracter temporar și mobil.
Contribuțiile sociale și asigurările medicale internaționale
În Uniunea Europeană
Regulamentul 883/2004 stabilește că o persoană poate fi asigurată social într-un singur stat la un moment dat.
Formularul A1, eliberat de casa de asigurări din statul de rezidență, certifică în ce stat ești asigurat și te protejează de contribuții duble când lucrezi temporar în altă țară UE.
În afara Uniunii Europene
În afara UE, situația depinde de acordurile internaționale de securitate socială. Aceste acorduri pot permite cumularea perioadelor de muncă și cotizare.
Mai simplu spus, cei care lucrează în țări cu care România are astfel de acorduri pot beneficia de pensie, luându-se în calcul și activitatea din străinătate.
Scutirea pentru nomazii cu viză specială (Legea 22/2022)
Persoanele nerezidente, cetățeni non-UE cu viză de nomad digital, pot beneficia de scutire de la CAS (25%) și CASS (10%) în condițiile Codului fiscal.
Condiția principală este ca prezența lor în România să nu depășească 183 de zile pe parcursul unui an calendaristic.
TVA pentru servicii digitale și clienți internaționali
Serviciile digitale și clienții internaționali pot crea obligații de TVA intracomunitar.
În relația B2B (firmă românească cu firmă din UE)
Dacă o firmă românească facturează o companie înregistrată în scopuri de TVA într-un alt stat UE, de regulă se aplică mecanismul de taxare inversă („reverse charge”).
Factura se emite fără TVA, iar clientul firmei românești declară TVA în statul său.
Pentru această situație, firma sau PFA-ul din România trebuie, de regulă, să obțină un cod special de TVA intracomunitar (VIES), chiar dacă nu este plătitor de TVA în România.
În relația B2C (firmă românească cu clienți persoane fizice din UE)
Nu orice serviciu vândut unei persoane fizice din UE intră automat în regimul OSS sau în obligația de a colecta TVA din țara clientului.
Dacă vinzi aplicații SaaS, platforme online, cursuri sau alte produse digitale descărcabile, se poate TVA la cota din țara clientului.
În schimb, multe servicii prestate pentru clienți persoane fizice nu sunt considerate servicii electronice în sensul legislației europene privind TVA, chiar dacă sunt livrate online:
- Consultanță de orice fel;
- Coaching live;
- Marketing;
- Programare;
- Web design.
Îți recomandăm să verifici cu atenție aceste informații pe platformele oficiale, în funcție produsul sau serviciul specific pe care îl comercializezi.
Sistemul OSS al UE simplifică această obligație- Sistemul One Stop Shop simplifică declararea TVA pentru anumite vânzări transfrontaliere B2C din UE;
- Poți depune o singură declarație în loc să gestionezi înregistrări separate în mai multe state membre;
- Dacă depășești pragul anual de 10.000 de euro din vânzarea serviciilor TBE B2C transfrontaliere sau din vânzări intracomunitare la distanță, este obligatorie utilizarea OSS;
- Pragul de 10.000 de euro nu este aplicabil pentru toate serviciile livrate online.
Platforme precum Upwork sau Fiverr gestionează automat colectarea TVA, în unele cazuri. Totuși, rezidenții fiscali în România trebuie în continuare să declare veniturile la ANAF.
Dovezile privind localizarea clientuluiPentru serviciile digitale B2C unde TVA-ul depinde de țara clientului, regulile UE cer păstrarea unor dovezi privind localizarea acestuia, cum ar fi:
- Adresa de facturare;
- IP-ul utilizatorului;
- Țara contului bancar;
- Numărul de telefon.
Ce documente trebuie să păstrezi pentru a evita problemele fiscale?
În cazul unui control fiscal de la ANAF sau de la instituții echivalente din străinătate, este recomandat ca nomazii digitali să poată furniza:
- Documente justificative privind locația, cum ar fi biletele de avion sau contracte de închiriere;
- Certificatul de rezidență fiscală (documentul cu care poți invoca convenția DTA față de un alt stat);
- Contractele de muncă sau de prestări servicii;
- Facturile și extrasele de cont;
- Formularul A1, care certifică statutul de asigurat în UE prin casa de asigurări din statul de rezidență.
Atenție: Unele documente emise într-un alt stat pot necesita apostilă sau altă formă de recunoaștere, în funcție de țara emitentă și de instituția care le solicită. Verifică cerințele înainte să trimiți contracte de muncă, acte de stare civilă sau dovezi de rezidență semnate digital.
Riscuri fiscale diferite pentru freelanceri, PFA și SRL
Structura juridică prin care îți desfășori activitatea ca nomad digital determină riscurile fiscale la care ești expus.
Freelancer
Riscul principal ține de statele în care freelancerul prestează servicii constant. Acestea pot considera, în anumite condiții, că persoana desfășoară activitate independentă pe teritoriul lor și poate avea obligații fiscale locale.
PFA
- Dacă ești rezident fiscal în altă țară, dar PFA-ul este activ în România, poți datora impozit în ambele state pe același venit;
- Dacă nu mai desfășori activitate în România, dar PFA-ul este activ, ANAF poate aplica impozite și contribuții pentru veniturile obținute.
Radierea PFA-ului înainte de schimbarea rezidenței fiscale poate fi o soluție pentru reducerea riscului de obligații fiscale neanticipate.
SRL
Principalul risc pentru un SRL operat de un nomad digital este asociat sediului permanent și conceptului de „place of effective management” descris mai sus. Dacă deciziile de management se iau din altă țară, compania poate fi supusă taxelor din statul respectiv.
Totodată, dividendele distribuite din SRL sunt impozitate în România conform cotei aplicabile la momentul distribuirii, dar există riscul ca acestea să fie impozitate și în statul de rezidență al beneficiarului.
Înainte de distribuirea dividendelor, verifică dacă se poate aplica o convenție de evitare a dublei impuneri și dacă dispui de documentele necesare.
